Resultados de "Andrei Craciun" en Todas las categorias

City Blues. Cântecul ăsta o să fie – trebuie să fie ! – ca viața tuturor oamenilor din orașul ăsta împuțit. El o să curgă ca o copilărie, apoi va înnebuni deodată – adolescența durează câteva clipe! -, apoi trec alte câteva clipe, și se va sfârși și tinerețea, totul...

Ficțiunea a fost blândă cu mine: mi-a arătat cum traversau orașele crupe de dame, pe când boschetarii dormeau, mi-a arătat cum un om poate să fie luat din genunchi și așezat într-un pat de femeie, așezat acolo ca un semn de întrebare. Și tot ea mi-a arătat ce rămâne când...

Mergeam tocmai acolo pentru că nu mai era nimic altceva între noi și cer. Eram tineri, dar știam deja să fim triști. Marea noastră frumusețe: beam enorm și pierdeam nopțile și câștigam unele speranțe, pe care, în zori, le mai schimbam pe câte o iubire, pe care o risipeam până la apus. Iar anii aceia demult au trecut, i-am îngropat ducându-ne unii altora prietenii la altar. Și nici jazz nu se mai ascultă la ultimele etaje ale orașului. Am devenit resurse umane.

De cele mai multe ori pur și simplu umblu pe jos prin întuneric pe străzi secundare purtând în buzunarele nădragilor mici diamante pe care, când și când, le scot și le arunc spre felinarele stinse, pentru că îmi place lumina aceea de-o clipă, pentru că frumusețea nu poate fi decât astfel: o lumină de-o clipă de la un diamant aruncat de un vagabond înspre un felinar stins, pe o stradă secundară, în noaptea din oameni.